Joi seara ma bucuram de ziua libera care avea sa urmeze,
cand primesc o invitatie la film. Steve isi amintise ca nu am mai dat pe la
mall de ceva veme si simteam nevoia organica de a ne baleia pupilele pe un
ecran se cateva deci de metri. Asa s-a facut ca, ajunsi la casa de bilete, am
cerut doua, pentru ultima parte a seriei “Twilight”.
Fiind varianta scurta, simplificata, a luptei epice pe care
am purtat-o timp de vreo 5 minute cu Steve, care vroia sa vada Skyfall, simt
nevoia sa mentionez ca vederea acestui film a fost mai degraba o necesitate,
avand in vedere ca deja vasusem toate partile anterioare. Si acum, cand pana si
criticii de film promiteau niste senzatii de exceptie, era prea tarziu ca sa dau
inapoi.
Asadar, Steve si-a luat un trist “la revedere” de la Daniel
Craig si a intrat bodoganind in sala de cinema. Ba chiar si-a cumparat
inghetata, ca macar sa aiba o placere gustativ, care sa-i indulceasca clipele
amare ce aveau sa urmeze.
Inceputul filmului este plictisitor. Genericul de inceput e
atat de lung si ma trimite cu gandul la filmele politiste din anii ’70. Si
mi-am terminat si punga de popcorn.
Pentru cei care sunt familiarizati cu povestea de dragoste,
plina de hormoni puberi, dintre Bella si Eduard, in ultima parte, ea da nastere
copilului conceput in luna de miere, apoi moare. In aceasta parte, Bella,
ciuruita ca o sita de coltii lui Edward, reinvie. Si, bineinteles, e cea mai
frumoasa, cea mai puternica dintre toti. Plictisitooooor!
Pana aici nimic care sa fi meritat pretul biletului. Nimic
neasteptat, nimic inteligent.
Lucrurile devin interesante cand dispar Alice si
Jasper. Din momentul acela se
construieste, pas cu pas, batalia epica de la final. Acolo, in sfarsit, zboara
cateva capete la care nu m-am asteptat. Bine ca mai aveam o punga de Skittles
verde!
Primul care moare, rapid si sec, e Dr. Cullen. Misto idee,
sa faci din capul unei familii prima victima!
Sigur, filmul se termina cu “au trait fericiti pana la
adanci batraneti”, sau , mai bine zis, pentru totdeauna.
Dar sa nu uit partile amuzante! La inceputul filmului, Bella
face o criza de nervi cand afla ca fiica-sa are deja un iubit – bunul ei
prieten “blanos”, Jacob. Ha, ha! Mai rar vezi o mama care sa ia atitudine cand
nu-i place iubitul fiicei!
Apoi, nu m-am putut abtine sa observ ca mai-marele
vampirilor, Aro, are 0 calitati de lider. N-are nici in clin nici in maneca cu
diplomatia, cu strategia de razboi, cu asigurarea securitatii neamului. El are
grija, insa, ca parul lui dat cu pomda sa straluceasca fara cusur si sa-si
exerseze un zambet tamp, de pitic frustrat. Cum a devenit el sef peste toti, la
un concurs de Mister Bloody Shiny Eyes?
Per total, e un film mediocru, salvat de razboiul dinspre
final, care, intradevar, este realizat senzational.
No comments:
Post a Comment